luni, 25 mai 2009
Ete criza
Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere
clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al
creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vestea ca Ion te serveste acum in
schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste,
iar vanzarile de bautura asisderea.
Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor
si ii acorda acestui un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul
este garantat cu creantele acumulate de Ion, adica promisiunile de
plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu expertiza in mobilizarea
resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea
a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor:
BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe
piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni
si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste,
alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc
al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista)
decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care
frecventeaza crasma lui Ion.
Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare.
VOMITBOND sta ceva mai bine, stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare dupa ce
clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv
si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta,
iar fabrica de bere intra in faliment.
Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari
dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor
sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu stiu cine a scris gluma aceasta, dar e geniala :D
RăspundețiȘtergereModul in care se tergiverseaza relatia Guvern - banci - om (cetatean, persoana fizica) este bine explicat la final: castigurile celor ce nu merita sunt incasate de la cei care merita. :(