Se afișează postările cu eticheta mirobolant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mirobolant. Afișați toate postările

miercuri, 17 iunie 2009

Mirific

"Cand dictatorul roman Nicoale Ceausescu a decis, la mijlocul anilor '60, ca isi doreste ca tara sa aiba o industrie auto, m-a ales pe mine pentru a demara proiectul. In tara orbilor, chiorul este imparat. Nu stiam nimic despre fabricarea masinilor, dar in aceeasi situatie erau si toti oamenii de incredere ai lui Ceausescu. Totusi, tatal meu a fost aproape toata viata seful departamentului de servicii General Motors 
afiliat Bucurestiului", isi incepe povestea Mihai Pacepa, care era in acel moment seful programului roman de spionaj industrial.

Cum a inceput colaborarea intre Renault si Dacia? "Ceausescu m-a desemnat pe mine sa mediez cumpararea unei licente minime pentru o masina de mici dimensiuni, de la un producator auto important din Vest, iar apoi urma sa furam tot ce mai era nevoie pentru a incepe constructia primei masini romanesti", sustine Pacepa. Ceausescu ar fi ales Renault, pentru ca era detinuta de guvernul francez, iar companiile private erau privite cu neincredere de toti conducatorii tarilor din fostul bloc sovietic.

"Asa ne-am trezit cu o licenta pentru invechitul Renault 12, a carui productie urma sa fie oprita in Franta. Era cea mai ieftina varianta", explica fostul sef al spionajului romanesc.

"E suficient de buna pentru idioti", si-a motivat Ceausescu alegerea, dupa care a botezat masina cu numele 'Dacia', pentru a comemora istoria de 2.000 de ani a Romaniei", continua dezvaluirile Mihai Pacepa. Potrivit acestuia, in momentul in care Ceausescu a vazut prima masina Dacia fabricata in Romania, a exclamat: "Prea luxoasa pentru idioti!". Imediat, s-a renuntat la radio, oglinda laterala din dreapta si la incalzirea scaunelor din spate. Asa s-a ajuns, potrivit lui Pacepa, "la un model cu mai putine dotari ca Renault 12, care oricum nu avea prea multe dotari".

Dupa ce si "alte luxuri inutile" au fost eliminate de catre birocrati, Ceausescu s-a declarat multumit de varianta finala: "Perfecta pentru idioti!". Pacepa povesteste ca masina a avut totusi succes in randul romanilor, pentru ca acestia nu mai detinusera un alt autoturism anterior. Pentru piata vestica, Dacia era insa un cosmar.

Fiindca Ceausescu voia sa vada masini de productie romaneasca in toate tarile lumii, lui Pacepa i s-ar fi cerut sa mai cumpere o licenta auto de la o companie vestica, pentru a concepe o masina destinata exportului. "Numele noii masini a fost Oltcit, o combinatie intre 'Oltenia" - provincia de unde Ceausescu era originar si 'Citroen', care detinea 49% dintre actiuni", isi reaminteste Mihai Pacepa.

"General-locotenetul Pacepa este ofiterul din fostul bloc sovietic cu cel mai inalt grad, care a primit azil politic in Statele Unite si autorul cartii de memorii 'Orizonturi rosii'", precizeaza Wall Street Journal.

Ion Mihai Pacepa a jucat "un rol exceptional in demascarea naturii criminale a regiumului si a Securitatii", se arata in raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, si "a contribuit la degradarea dramatica a imaginii lui Ceausescu".

Fost sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe si consilier personal al presedintelui Nicolae Ceausescu, general-locotentului Mihai Pacepa a primit doua condamnari la moarte din partea regimului comunist, pentru crima de inalta tradare, dupa ce a primit azil politic in Statele Unite. Pe capul sau a fost pus un premiu de 2 milioane de dolari, iar in anii '80, Securitatea i-ar fi oferit 1 milion de dolari teroristului Carlos "Sacalul" 1 milion de dolari pentru a-l omori pe general pe teritoriul SUA.

Sursa

luni, 2 martie 2009

Poşta Mirobolantă

     Cred că este pentru prima dată când cineva laudă Poşta Română, nu credeam că o să vină acest lucru de la mine, dar uite că vine. De voie de nevoie am avut treabă cu Poşta Română, şi anume asteptam un colet care fusese depus într-o zi de marţi, la Craiova, 130 grame 8 lei pana la Bucureşti. Mă pregătisem sufleteşte pentru cele 2 săptămâni pe care le aşteptasem ultima dată când am primit aşa ceva de la Craiova, am zis că şi de data asta o să aştept cam la fel. Nu era grabă, tocmai de aceea am optat pentru poştă şi nu pentru curierat rapid. La curierat măcar ştii de locaţia aproximativă a coletului, pe când la poştă, din momentul în care l-ai depus, nu mai ştii nimic de colet, nici măcar ei nu stiu, probabil e vreun serviciu de teleportare secret. Tot ce trebuie să faci e să te rogi că nu se pierde, pentru că nu ai să îl mai vezi in veci. 

     Mirific, pachetul a ajuns joi seara, ca printr-o minune, nu se pierduse, iar serviciul de teleportare lucrase perfect, 3 zile...

     Coada la ghişeu este lucrul care înnebuneşte un om, poate să îl aducă în punctul în care ar vrea să işi infigă un cuţit în cap, decât să fie batjocorit de nişte cucoane cu chef de muncă egal cu cheful de sex. Spre uimirea mea la ora 5, la poştă erau maxin 10 persoane împraştiate la cele 4 ghişee. Pătrund şi întreb o cucoană de unde ridic o recomandata si un colet. De la mine imi raspunde. Si ma aşez la rând, în faţa mea o singură persoană. Deşi toate cucoanele ştiu să facă şi ar trebui să facă de toate, ele işi împart îndatoririle şi chiar daca ştiu să plătească şi o factură la gaze, nu o sa te ajute pentru că ea da coletele şi recomandatele în ziua aia. Cucoana nu ştiu ce avea, dar parcă stătea pe o priză, sau avea fibratoru înfipt, sau poate că pleca in Dubai, ideea e că îi mergea meliţa şi întrebă fiecare persoană care intră ce, cum, unde, vrea să facă. Am stat 2 minute în poştă, incredibil dar adevărat, la ora 6 seara şi într-o zi de vineri.