Mirific

"Cand dictatorul roman Nicoale Ceausescu a decis, la mijlocul anilor '60, ca isi doreste ca tara sa aiba o industrie auto, m-a ales pe mine pentru a demara proiectul. In tara orbilor, chiorul este imparat. Nu stiam nimic despre fabricarea masinilor, dar in aceeasi situatie erau si toti oamenii de incredere ai lui Ceausescu. Totusi, tatal meu a fost aproape toata viata seful departamentului de servicii General Motors 
afiliat Bucurestiului", isi incepe povestea Mihai Pacepa, care era in acel moment seful programului roman de spionaj industrial.

Cum a inceput colaborarea intre Renault si Dacia? "Ceausescu m-a desemnat pe mine sa mediez cumpararea unei licente minime pentru o masina de mici dimensiuni, de la un producator auto important din Vest, iar apoi urma sa furam tot ce mai era nevoie pentru a incepe constructia primei masini romanesti", sustine Pacepa. Ceausescu ar fi ales Renault, pentru ca era detinuta de guvernul francez, iar companiile private erau privite cu neincredere de toti conducatorii tarilor din fostul bloc sovietic.

"Asa ne-am trezit cu o licenta pentru invechitul Renault 12, a carui productie urma sa fie oprita in Franta. Era cea mai ieftina varianta", explica fostul sef al spionajului romanesc.

"E suficient de buna pentru idioti", si-a motivat Ceausescu alegerea, dupa care a botezat masina cu numele 'Dacia', pentru a comemora istoria de 2.000 de ani a Romaniei", continua dezvaluirile Mihai Pacepa. Potrivit acestuia, in momentul in care Ceausescu a vazut prima masina Dacia fabricata in Romania, a exclamat: "Prea luxoasa pentru idioti!". Imediat, s-a renuntat la radio, oglinda laterala din dreapta si la incalzirea scaunelor din spate. Asa s-a ajuns, potrivit lui Pacepa, "la un model cu mai putine dotari ca Renault 12, care oricum nu avea prea multe dotari".

Dupa ce si "alte luxuri inutile" au fost eliminate de catre birocrati, Ceausescu s-a declarat multumit de varianta finala: "Perfecta pentru idioti!". Pacepa povesteste ca masina a avut totusi succes in randul romanilor, pentru ca acestia nu mai detinusera un alt autoturism anterior. Pentru piata vestica, Dacia era insa un cosmar.

Fiindca Ceausescu voia sa vada masini de productie romaneasca in toate tarile lumii, lui Pacepa i s-ar fi cerut sa mai cumpere o licenta auto de la o companie vestica, pentru a concepe o masina destinata exportului. "Numele noii masini a fost Oltcit, o combinatie intre 'Oltenia" - provincia de unde Ceausescu era originar si 'Citroen', care detinea 49% dintre actiuni", isi reaminteste Mihai Pacepa.

"General-locotenetul Pacepa este ofiterul din fostul bloc sovietic cu cel mai inalt grad, care a primit azil politic in Statele Unite si autorul cartii de memorii 'Orizonturi rosii'", precizeaza Wall Street Journal.

Ion Mihai Pacepa a jucat "un rol exceptional in demascarea naturii criminale a regiumului si a Securitatii", se arata in raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, si "a contribuit la degradarea dramatica a imaginii lui Ceausescu".

Fost sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe si consilier personal al presedintelui Nicolae Ceausescu, general-locotentului Mihai Pacepa a primit doua condamnari la moarte din partea regimului comunist, pentru crima de inalta tradare, dupa ce a primit azil politic in Statele Unite. Pe capul sau a fost pus un premiu de 2 milioane de dolari, iar in anii '80, Securitatea i-ar fi oferit 1 milion de dolari teroristului Carlos "Sacalul" 1 milion de dolari pentru a-l omori pe general pe teritoriul SUA.

Sursa

Ete criza

 
Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere 
clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. 
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al 
creditelor acordate. 
Pe masura ce se raspandeste vestea ca Ion te serveste acum in 
schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, 
iar vanzarile de bautura asisderea. 
Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea. 
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor 
si ii acorda acestui un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul 
este garantat cu creantele acumulate de Ion, adica promisiunile de 

plata ale betivanilor care ii trec pragul. 
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu expertiza in mobilizarea 
resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea 
a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: 
BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe 
piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni 
si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, 
alimentata de cresterea continua a cotatiilor. 
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc 
al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) 
decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care 
frecventeaza crasma lui Ion. 
Insa datornicii nu au cum sa plateasca. 
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare. 
VOMITBOND sta ceva mai bine, stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%. 
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare dupa ce 
clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv 
si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, 
iar fabrica de bere intra in faliment.
Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari 
dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor 
sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool. 

Statui II

     Astăzi vom celebra un nou personaj din telenovela săptămânală, cu o statuie.

Săptămâna asta avem pe....

     Tovarăşu Ion Iliescu şi al lui zâmbet imbatabil. Îi acordăm  un premiu pentru că din cauza lui  ţara asta este de căcat, pentru că nu a făcut nimic şi nici nu va face nimic pentru ea, pentru că daciile vechi seamănă cu el, pentru că a adus minerii şi încă nu e la puşcărie, si nici nu va fi vrodată, pentru că l-a graţiat pe Miron Cozma, pentru că este mai comunist decât Ceauşescu, pentru că moşii încă îi votează partidul, pentru că l-a făcut pe la spate pe  Ceaşcă, în 89 şi apoi l-a omorât pentru ca să nu  se afle adevărul. Pentru că ne-a dat dreptul la "libertate" în 89 şi a  reuşit să falimenteze o ţară întreagă în doar 10 ani. Şi pentru că este cel mai prost conducător înregistrat vreodată pe toată planeta, îi urăm un marş la căcat, şi ca Ceaşcă să îl aştepte pe partea cealaltă să îl ţină in chinuri veşnice. 

     Pentru ceilalţi însă, există JB, Jack şi mai puţin Zaraza.

     

Statui I

După pateul:

- Mergi cu mine?

- Unde?

- După statuie să îţi dau m#$%.

Am plăcerea să vă prezint cate o statuie pe săptămână. Cui îi facem de obicei statuie? Păi de obicei unei persoane importante, unei persoane care a făcut un lucru iesit din comun, unui poet, unui inventator  etc.

Astăzi îi facem lui:

      Nicolae Ceauşescu, nu pentru paradele închinate în cinstea lui, nu pentru că înfometa lumea, că distrugea tot ce avea în cale, că tinea poporul în frig si îi scotea la cules porumbu' ci pentru că in '89 reuşise să facă o ţară fară datorii, o ţară care se putea susţine singură, chiar daca acest lucru fusese făcut prin foamete, frig şi cozi la raţie. E de lăudat faptul că în timp ce scotea ţara din rahat, platind datoriile externe, mai construia cate o centrală nucleară, cate o autostradă, o librarie, un bloc ...       Acum însă datoriile externe trec de 70 miliarde de euro, e criza, iar țara a devenit un mare și interminabil şantier. Stau şi mă gândesc, unde s-au dus aceşti 70 miliarde, eu unul nu îi regăsesc în nimic.