Cred că este pentru prima dată când cineva laudă Poşta Română, nu credeam că o să vină acest lucru de la mine, dar uite că vine. De voie de nevoie am avut treabă cu Poşta Română, şi anume asteptam un colet care fusese depus într-o zi de marţi, la Craiova, 130 grame 8 lei pana la Bucureşti. Mă pregătisem sufleteşte pentru cele 2 săptămâni pe care le aşteptasem ultima dată când am primit aşa ceva de la Craiova, am zis că şi de data asta o să aştept cam la fel. Nu era grabă, tocmai de aceea am optat pentru poştă şi nu pentru curierat rapid. La curierat măcar ştii de locaţia aproximativă a coletului, pe când la poştă, din momentul în care l-ai depus, nu mai ştii nimic de colet, nici măcar ei nu stiu, probabil e vreun serviciu de teleportare secret. Tot ce trebuie să faci e să te rogi că nu se pierde, pentru că nu ai să îl mai vezi in veci.
Mirific, pachetul a ajuns joi seara, ca printr-o minune, nu se pierduse, iar serviciul de teleportare lucrase perfect, 3 zile...
Coada la ghişeu este lucrul care înnebuneşte un om, poate să îl aducă în punctul în care ar vrea să işi infigă un cuţit în cap, decât să fie batjocorit de nişte cucoane cu chef de muncă egal cu cheful de sex. Spre uimirea mea la ora 5, la poştă erau maxin 10 persoane împraştiate la cele 4 ghişee. Pătrund şi întreb o cucoană de unde ridic o recomandata si un colet. De la mine imi raspunde. Si ma aşez la rând, în faţa mea o singură persoană. Deşi toate cucoanele ştiu să facă şi ar trebui să facă de toate, ele işi împart îndatoririle şi chiar daca ştiu să plătească şi o factură la gaze, nu o sa te ajute pentru că ea da coletele şi recomandatele în ziua aia. Cucoana nu ştiu ce avea, dar parcă stătea pe o priză, sau avea fibratoru înfipt, sau poate că pleca in Dubai, ideea e că îi mergea meliţa şi întrebă fiecare persoană care intră ce, cum, unde, vrea să facă. Am stat 2 minute în poştă, incredibil dar adevărat, la ora 6 seara şi într-o zi de vineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu